Selectați strada dorită!

BULEVARDUL I. C. BRĂTIANU

Bulevardul este înființat între 1936 - 1943, ca urmare a adoptării „Planului director de sistematizare al Bucureștilor”. Inaugurarea bulevardului are loc pe segmente, fiind finalizat în 27 noiembrie 1943. Cea mai veche parte a sa a fost partea de nord care a purtat pentru multă vreme numele de „Ulița Colței” și „Strada Colței”, A purtat numeroase nume, de la Albert I, până la Constantin Brâncoveanu. În perioada comunistă a purtat numele de „Bulevardul 1848”, iar după anul 1989 devine Bulevardul I. C. Brătianu.

BULEVARDUL REGINA ELISABETA

Localizat în partea de nord a Centrului Vechi, bulevardul leagă Piața Mihai Kogălniceanu de Rondul Universității. Numele îi este destinat Reginei Elisabeta I a României, datând după căderea regimului comunist. Acesta este proiectat în ultima parte a secolului XIX, atunci când primește numele de „Bulevard Universitate”. În perioada interbelică poartă numele de „Bulevardul Academiei”, iar pe vremea comunismului, „Bulevardul Republicii”.

CALEA VICTORIEI

Calea Victoriei este delimitată de Piața Victoriei la nord, de unde se continuă cu Șoseaua Kiseleff și de Piața Națiunilor Unite la sud, având o lungime de circa 3 kilometri. Partea superioară a străzii, între Cercul Militar Național și Piața Victoriei este cea mai veche, înainte de domnia lui C. Brîncoveanu, fiind în afara orașului (Drumul Brașovului). Porțiunea sudică, până la Piața Națiunilor Unite, tăiată în 1692 din porunca aceluiași Constantin Brîncoveanu, se numea inițial Ulița Mare spre Sărindar. Ulterior, reunită cu Drumul Brașovului, s-a numit Podul Mogoșoaiei, deoarece ducea la reședința de vară din Mogoșoaia a lui Brîncoveanu. Strada cuprindea mai multe podini (pavaje din bârne de stejar) late de 8 metri cât lățimea arterei și groase de 25 – 30 centimetri. Bârnele erau așezate transversal pe tălpi groase de stejar între care se săpa un șanț adânc pe unde se scurgea apa de ploaie. În 1814, se hotărăște iluminarea sa din cap până la Curtea Veche prin felinare cu lumânare situate la fiecare a șaptea casă a străzii. 10 ani mai târziu, până în 1836 are loc pietruirea cu bolovani a podului, iar în 1864 acesta este pavat cu piatră cubică (gresie și granit). După revoluția de la 1848, în partea sudică a arterei apar magazine de lux cu mărfuri provenite din vestul Europei: Austria, Franța sau din est: Rusia. Ca urmare a trimfului armatei române la sfârșitul războiului de independență, capătă în 1878 numele de Calea Victoriei.

INTRAREA SFÂNTUL NICOLAE-ȘELARI

Aceasta reprezintă o intrare îngustă care face trecerea între Strada Lipscani și Strada Blănari. Nu se cunoaște cu certitudine perioade de apariție a străzii, ci doar scopul, aceasta fiind creată pentru a ușura accesul înspre Biserica Sfântul Nicolae-Șelari de pe Strada Blănari. La 1900 reprezenta continuarea forma, împreună cu Strada Șelari, o singură arteră.

PASAJUL VILACROSSE-MACCA

Construit pe locul fostului han Câmpineanu-Serafim-Vilacrosse, poartă în deceniul trecut numele de Pasajul Bijuteria. Este alcătuit din două pasaje care se unesc și leagă Calea Victoriei de Strada Eugeniu Carada.

SPLAIUL INDEPENDENȚEI

Acesta se desfășoară pe direcție generală vest-est, din aval de Lacul Morii până la contactul cu Strada Halelor. Este o zonă intens circulată iar în secolul trecut a purtat numele de „Splaiul Brâncoveanu”.

STRADA ACADEMIEI

Denumită, inițial, „Ulița Colegiului”, denumirea actuală a rezultat în urma „Academiei de la Sfântul Sava” sau „Academiei Domnești” de la București, întemeiată de către Șerban Vodă Cantacuzino în 1679. Înainte de a reveni la denumirea actuală, poartă politicianului francez, Raymond Poincare. Astăzi se desfășoară de la nord la sud, făcând legătura între Piața Revoluției și Strada Doamnei.

STRADA BAZACA

Vestită pentru comercianții săi printre care și magazinul lui Theodor Atanasiu „La Vulturul de mare cu peștele în ghiare”, aceasta este demolată în secolul trecut odată cu construcția marelui Bulevard I. C. Brătianu. Era localizată pe locul actualei sucursale BRD - Strada Halelor.

STRADA BĂCANI

Vestită pentru Hotelul Kiriazi ce îl adăpostea pe colț cu Strada Blănari, aici se găsea și Hanul lui Zamfir. Numele derivă de la breasla băcanilor (negustori ce vând cu amănuntul diverse produse alimentare). Strada are o dispunere aproximativ nord-sud și face legătura între Strada Blănari și Strada Lipscani.

STRADA BLĂNARI

Blănarii erau cei responsabili de îmblănirea ghiordiilor, malotelor, cațaveicilor sau altor tipuri de îmbrăcăminte. Aceștia apar în secolul al XVII-lea, având rolul de negustori și meșteșugari și erau grupați la nord-est de Curtea Veche, în mahalaua Sfântul Gheorghe Vechi. Strada Blănari de astăzi este doar o rămășița din mult întinsa mahala. Astăzi se desfășoară între Bulevardul I. C. Brătianu și Strada Doamnei, cotind spre nord în zona Bisericii Sfântul Nicolae-Șelari.

STRADA CĂLDĂRARI

Aceasta poartă numele fostei bresle a căldărarilor, responsabilă de fabricarea tigăilor, vaselor sau obiectelor din aramă (cupru), cuferelor, dar și tocurilor pentru uși sau ferestre. Are o lungime redusă și face legătura între Strada Halelor și Strada Franceză.

STRADA COVACI

Străzile Covaci (fost Oituz) și Șepcari au făcut parte din Curtea Domnească, aici găsindu-se ruine a unor foste zone de odihnă. Până în 1804 ambele erau unite sub numele de „Podul Nou din mahalaua Curtea Veche”. Numele de Covaci apare în 1852, de la vechile bresle meșteșugărești ale fierarilor (kovacs înseamnă fier în limba slavă).Înainte de cel de-al doilea război mondial poartă numele de Oituz, amintind de A Doua Bătălie de la Oituz din primul război mondial. Astăzi se desfășoară rectiliniu și face legătura între Strada Șelari și Strada Șepcari.

STRADA DOAMNEI

Vechea uliță centrală își are numele de la biserica Doamnei, ctitorită de către Șerban Vodă Cantacuzino în 1683 peste una veche. Purta în trecut numele de „Ulița Bărcănescului” (de la un proprietar de terenuri din această zonă), dar și numele strada Paris și Mauriciu Blank, în perioadă interbelică. Astăzi se desfășoară sub formă de semicerc de la Calea Victoriei până la Bulevardul I. C. Brătianu.

STRADA EUGENIU CARADA

Strada Eugeniu Carada apare la început ca o fundătură în spatele hanului Șerban Vodă. Denumită în trecut Karagheorghevici (Caragheorghevici) se desfășoară pe direcția aproximativă nord sud, făcând legătura între Strada Doamnei și Strada Lipscani, reprezentând și limta între Palatul Băncii Naționale și Pasajul Vilacrosse-Macca.

STRADA FRANCEZĂ

Denumită, inițial, Ulița Ișlicarilor, își are originea de la ișlicarii secolului al XVI-lea, fabricanți de șlicuri, mai târziu denumite ișlicuri. Utilizând aceleași materiale ca și blănarii, aceștia s-au grupat în jurul vechii Curți Domnești, pe un fragment din actuala Stradă Franceză. Ișlicele boierești rezultate erau alcătuite și din rubine, smaralde și alte pietre prețioase. În trecut purta două denumiri și era alcătuită din două secțiuni. Prima, de la Calea Victoriei până la strada Smârdan a purtt numele inițial de „Ulița cea Domnească”, în anul 1690 și, mai târziu, „Ulița Ișlicarilor și Boiangiilor”, în 1804. Partea de la strada Smârdan până la Curtea Veche a purtat numele de „Ulița Curții” (1649), „Podul cel Mare din Curtea Veche„ (1763), „Podul Curtea Veche” (1804), dar și „Ulița Curții Vechi” (1854). Este una dintre primele străzi pavate din București, iar mai târziu capătă numele de „Ulița Franțuzească”, astăzi Strada Franceză, după numele consului Franței la București care își stabilește reședința aici. Astăzi se desfășoară de la Calea Victoriei până la Piața Sfântul Anton.

STRADA GABROVENI

Strada Gabroveni provine de la numele orașului Gabrovo din Bulgaria de unde erau originari numeroșii neguțători ce se adunau aici. A fost vestită pentru numeroasele hanuri ce se găseau aici, denumite și „Hanurile Gabrovenilor”. În perioad interbelică purta numele politicianului francez, Franklin Bouillon. Astăzi se desfășoară între Strada Șelari și Bulevardul I. C. Brătianu.

STRADA HALELOR

Numele derivă de la fostele hale din zona Unirii, demolate odată cu noile proiecte de reamanejare a spațiului urban. Strada Halelor se desfășoară pe porțiunea sudică a Centrului Vechi, făcând legătura între Bulevardul Corneliu Coposu și Splaiul Independenței.

STRADA HANUL CU TEI

Această stradă nu reprezintă decât fostul han ce s-a păstrat în forma-i actuală până astăzi. Acesta găzduiște terase cu restaurante, dar și o galerie de artă. Astăzi leaga Strada Blănari de Strada Lipscani.

STRADA ION. C. FILITTI

Denumită și Strada Filitis (1921, conform planului oficial al Bucureștilor), aceasta apare undeva în secolul trecut. Astăzi face legătura între Strada Nicolae Tonitza și Calea Victoriei.

STRADA ION GHICA

Denumită în trecut Strada Vestei, aceasta are o vechime considerabilă, fiind o importantă formă de legătură între Ulița Bărcănescului și Ulița Colței de atunci. Astăzi se desfășoară sub forma unei linii frânte de la Strada Doamnei până la Bulevardul I. C. Brătianu.

STRADA LIPSCANI

Ulița Lipscanilor își are rădăcinile de la începutul secolului al XVII-lea; o stradă foarte îngustă pe atunci, ea lega centrul comercial al orașului situat în jurul bisericii Sf. Gheorghe cu noua arteră Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei). Pe partea sa nordică, domnul Șerban Cantacuzino ridică unul dintre cele mai mari hanuri bucureștene (Hanul Șerban Vodă) care vă dăinui până în 1880, în locul căreia s-a construit palatul Băncii Naționale (1881 - 1883). Strada Lipscani își consolidează acest nume în anul 1750 ca urmare a prăvăliilor situate aici, unde se desfăceau feluritele mărfuri aduse anual de către negustorii români din Lipsca (Leipzig) de la marele târg. Documentele ulterioare o numescu „ulița cea mare care merge înspre hanul lui Șerban Vodă” (care înconjoară biserica Sfântu Gheorghe). Astăzi se desfășoară pe direcție vest-est de la Splaiul Independenței până la Calea Moșilor.

STRADA NICOLAE TONITZA

Strada Nicolae Tonitza a purtat în trecut numele de Strada Brâncoveanu ca omagiu fostului domnitor. Astăzi face legătura între Splaiul Independenței și Strada Franceză, purtând numele marelui pictor Nicolae Tonitza.

STRADA POȘTEI

Din punct de vedere etimologic, numele străzii provine de la Palatul Poștelor care flanca această stradă în partea de vest. În trecut, pe vremea hanului Constantin Vodă, nu reprezenta decât o mică uliță. Astăzi face legătura între Strada Franceză și Strada Stavropoleos.

STRADA SMÂRDAN

O veche uliță medievală, creată prin secolul al XVII-lea și cunoscută, inițial, sub numele de „Ulița Târgului din Năuntru”, ducea spre Târgul „din Năuntru”. Mai târziu, prin secolul al XIX-lea este botezată în „Podul ce merge de la Curtea Veche spre Hanul Șerban Vodă”, acesta din urmă fiind un reper important pentru centrul de atunci. Ulterior capătă numele de Ulița Nemțească, și, mai târziu, de Strada Germană. Denumirea actuală de strada Smârdan își are rădăcinile în perioadă de după câștigarea independenței din 1878. Astăzi se desfășoară sub formă de arc de la strada Doamnei, la nord, până la strada Șelari, la sud.

STRADA ȘELARI

Strada Șelari datează din 4 martie 1678, considerată una dintre cele mai vechi din capitală (TiB, 2014). Șelarii, denumiți și săihădăcari, au apărut în secolul al XVI-lea la vest de Curtea Domnească, la marginea unei vechi mahalale a Bălăceanului. Aceștia fabrică după moda turceașcă șei de diferite tipuri, cu poclăzi, cu grana și cu frâu. Actualmente strada are o desfășurare sud-nord, de la Splaiul Independenței până la Strada Lipscani.

STRASA ȘEPCARI

Aici existau numeroși comercianți și meșteșugari de calpacuri. Odată cu modernizarea societății, aceștia încep să fabrice șepci și pălării. Strada continuă de la Piața Sfântul Anton până la contactul cu Bulevardul I. C. Brătianu.

STRADA ZARAFI

Numele străzii Zarafi se trage de la cuvântul zaraf (persoană care se ocupa cu schimbul banilor, cămătar), aceștia fiind grupați în breasla zarafilor (DEX 2009). Astăzi face legătura între Strada Gabroveni și Strada Lipscani.