Obiectivul etapei a urmărit întregirea portretului de vulnerabilitate a mediului orașului București, prin lărgirea perspectivei de analiză și înțelegere a contextului cauzal, de evoluție a sistemului geomorfologic fluvial al Dâmboviței la scară geologică și istorică. În acest context, subobiectivele etapei s-au centrat pe monitorizarea prin ridicări periodice GNSS, urmărind rețeaua de markări amplasați pe teritoriul orașului în puncte cheie, în paralel cu analiza geomorfologică a sistemului fluvial Dâmbovița-Argeș, în raport cu factorii de control reprezentați de Dunăre și Marea Neagră. Înțelegerea evoluției sistemului geomorfologic la nivelul orașului a facut necesară extinderea cadrului de analiză la contextul condițiilor Pleistocen-Holocene și al factorilor de control eustatic, tectonic și climatic, care s-au amprentat in succesiunea a patru niveluri de terase eustatice. Terasele Dâmboviței au fost racordate cu cele ale Argeșului și Dunării în sectorul Giurgiu – Oltenița, prin profile longitudinale și transversale de teren și cartări de detaliu. Vârste absolute au fost stabilite prin luminiscență stimulată optic (SAR-OSL) pe probe luate din terasele Dâmboviței, Argeșului și Dunării. Înțelegerea evoluției naturale a Dâmboviței a fost întregită prin analize sedimentologice și implicarea cartografiei istorice. L-a scară istorică, artificializarea orașului prin diminuarea spațiului verde și a biodiversității reprezintă un aspect esențial în vulnerabilizarea mediului urban prin întreruperea sau disturbarea circuitelor naturale de reglaj. Etapa și-a îndeplinit în totalitate subobiectivele propuse, rezultatele fiind în publicare sau în pregătire spre publicare în peste 8 reviste ISI cu factor mare de impact, 2 capitole fiind apărute in Editura Springer, 3 articole BDI și 11 prezentări la sesiuni știintifice naționale și internaționale.